Un procuror DNA a cerut sa i se apere reputatia profesionala, acuzat fiind ca a masluit un dosar

La data de 28.02.2017, în temeiul dispoziţiilor art.30 alin.2 din Legea nr.317/2004, domnul procuror Andrei Bodean a formulat o cerere de apărare a reputaţiei profesionale, în legătură cu afirmaţiile conţinute în articolul de presă „Procurorul DNA Bodean a băgat în pușcărie un avocat, din dragoste” publicat pe pagina de internet www.evz.ro. și preluat ulterior de alte publicaţii online.

La data de 28.02.2017, în temeiul dispozițiilor art.75 alin.(1) din Legea nr.303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, Direcția Națională Anticorupție a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii efectuarea de verificări pentru a se constata dacă informațiile publicate sunt de natură să aducă atingere independenţei sistemului judiciar.

Astfel, în textul articolului respectiv, se încearcă acreditarea ideii conform căreia procurorul Bodean Andrei din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul teritorial Constanța și-ar fi îndeplinit atribuțiile cu rea-credință și cu încălcarea legii, iar întreaga activitate de urmărire penală din cauza ce privea pe inculpatul Sorin Calaigii ar fi fost bazată pe denunțuri mincinoase și pe presupusa sa dorință personală de răzbunare.

Precizăm că inculpatul Sorin Calaigii (alături de inculpata Bodîrlâu Mihaela) a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr.193/P/2013 din data de 4 iulie 2014 al Direcției Naționale Anticorupție – Serviciul Teritorial Constanța (comunicat nr.  966/VIII/3 din 7 iulie 2014 și comunicate-hotărâri de condamnare din 28 noiembrie 2016)

Nicio probă administrată în cursul urmăririi penale nu a fost înlăturată de judecător pe parcursul verificărilor efectuate în procedura camerei preliminare.

Ambii inculpați au fost condamnați definitiv la pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție.

Dosarul penal a fost judecat, în ambele faze procesuale, fond și apel, doar la instanțe din București, iar acuzația conform căreia procurorul de caz fi putut influența judecătorii cauzei apare drept absurdă.

Curtea de Apel București, a reținut în considerentele sentinței penale nr.229/F din 23.12.2015, pronunțată în dosarul penal nr.4422/2/2014 că „(…) toate cele trei infracţiuni comise de inculpat sunt grave, întrucât acesta, folosindu-se de calitatea de avocat, care îi oferea o doză mare de credibilitate în ochii clienţilor, a pretins şi primit (în două cazuri) şi, respectiv, doar a pretins (într-un caz), sume de bani, în schimbul cărora a promis, fără scrupule, manipularea actului de justiţie, numai în cauze de natură penală, în favoarea unor persoane acuzate de infracţiuni grave de violenţă (tentativă la omor şi viol), prin inducerea convingerii că deţinea influenţă (în fapt, nedovedită) asupra judecătorilor unei instanţe de grad înalt (Curtea de Apel Constanţa), pentru a-i determina la pronunţarea unor soluţii care le-ar fi absolvit pe acele persoane de răspundere penală, pentru infracţiunile pe care, în final, s-a dovedit, cu autoritate de lucru judecat, că le-au săvârşit sau le-ar fi asigurat un tratament sancţionator nejustificat de blând în raport cu gravitatea infracţiunilor respective. De asemenea, Curtea reţine modul vicios în care inculpatul le-a prezentat, persoanelor în favoarea cărora şi-a traficat pretinsa influenţă, înfăptuirea actului de justiţie, prin „blaturi” (expresie ce îi aparţine) cu judecători aflaţi oricând la dispoziţia sa (fiind numiţi de acesta „ai mei”), inducând astfel impresia, vătămătoare pentru ordinea socială şi încrederea publică într-o instituţie esenţială a unui stat de drept, că o hotărâre judecătorească poate constituit obiect de negociere, iar pronunţarea acesteia este posibil de manipulat, în schimbul banilor pe care destinatarii legii (în speţă, cea penală) erau dispuşi să-i ofere pentru a evita consecinţele încălcării ei. Totodată, Curtea constată conduita procesuală nesinceră a inculpatului, care, dincolo de nerecunoaşterea faptelor (atitudine care nu îi poate fi imputată), s-a prezentat în permanenţă drept „victima” unor înscenări (pretins realizate inclusiv cu participarea unor organe judiciare), ceea ce dovedeşte că acesta nu a conştientizat gravitatea faptelor sale şi, ca atare, nici nu este dispus să se îndrepte.”

Pe parcursul urmăririi penale, inculpații Calaigii Sorin și Bodîrlâu Mihaela au sesizat Inspecția Judiciară, iar ca urmare  a verificărilor efectuate, soluția dispusă a fost clasarea sesizării.

De asemenea, inculpatul Calaigii Sorin a formulat plângere împotriva procurorului Bodean Andrei, ce a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Față de soluția de clasare dispusă de parchet, inculpatul a formulat plângere împotriva ordonanței de clasare, aceasta fiind, la rândul său, respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Apreciem că, prin articolul publicat, se urmărește:

– Decredibilizarea Direcției Naționale Anticorupție și a activității procurorilor, precum și a sistemului judiciar în general, prin inducerea în opinia publică a ideii că activitatea procurorilor nu se desfășoară în limitele cadrului legal.

– Acreditarea ideii că independența și imparțialitatea procurorilor este influențată de anumite interese personale, iar soluțiile sunt dispuse în mod arbitrar, neavând la bază elemente de probațiune administrate legal.

– Crearea unei stări de neîncredere în justiție în ansamblul său, prin afectarea prestigiului justiției.

 Prin prisma celor menţionate, apreciem că informațiile publicate au un impact deosebit asupra opiniei publice, fiind de natură să aducă atingere independenţei sistemului judiciar.

Acestea creează dubii greu de înlăturat cu privire la independenţa magistraţilor, acreditând ideea că activitatea procurorilor implicaţi în înfăptuirea procesului judiciar se desfăşoară cu încălcarea principiului consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, conform căruia procesul penal se desfăşoară conform dispoziţiilor prevăzute de lege.