“Ca principiu, protocoalele sunt o formă legală. Există acte normative unde e prevăzută expres necesitatea încheierii unor protocoale. O a doua concluzie rezultată: SRI a încheiat protocoale începând cu 1992, la iniţiativa Serviciului sau a altor instituţii. Unele au fost aprobate în CSAT. Protocoalele pot fi bilaterale sau multilaterale. Au existat şi există protocoale încheiate cu MAI, MApN, SIE, SPP, Ministerul Justiţiei, Ministerul Comunicaţiilor etc. În urma analizei realizate la SRI, din dispoziţia domnului Hellvig, s-a constatat că unele protocoale de colaborare nu mai corespund realităţilor juridice ori nu se corelează cu modificările legislative intervenite de la momentul încheierii, iar altele dintre aceste protocoale şi-au atins obiectivele. Ca urmare directorul SRI a hotărât denunţarea tuturor protocoalelor aflate în această situaţie, cu notificarea cosemnatarilor, inclusiv cele din domeniul justiţiei care nu mai corespund criteriilor de necesitate, actualitate şi utilitate”, a declarat Adrian Țuțuianu.
În urmă cu câteva zile, purtătorul de cuvânt al SRI, Ovidiu Marincea, a explicat că există protocoale cu mai multe instituții ale statului, care sunt “perfect legale”.
“SRI nu are niciun protocol cu DNA. Avem protocoale cu multe instituții ale statului, perfect legale, care nu fac altceva decât normează activitatea ofițerilor SRI în raport cu parchetele sau alte instituții pe atribuțiile date de lege. Astăzi, multe din aceste documente nu mai sunt actuale pentru că noul Cod penal și Cod de procedură penală și decizia CCR din martie 2016 le-au anulat”, a afirmat Marincea.
El a explicat că astfel de protocoale sunt strict secrete.
“Este strict secret pentru că normează activitatea operativă a ofițerilor SRI în raport cu atribuțiile legale pe care le avea: adică punerea în aplicare a mandatelor. Adică supraveghere tehnică. Adică filaj, interceptare. Toate astea le făceam pe baza unui mandat de la judecător, iar protocoalele normau această activitate: ce ofițeri/departamente de la SRI pun în aplicare mandatele, cu ce resurse, normau schimbul de informații pe spețele în cauză etc. Ofițerii nu făceau muncă de cercetare penală, nu interogau, nu scriau probatorii. Nu au făcut-o niciodată. Jobul nostru era să informăm, este și astăzi, iar înainte de decizia CCR aveam și obligația să punem în executare mandatul de supraveghere operativă și de supraveghere tehnică”, a arătat Ovidiu Marincea.