Se poate trai bine din sare! Mai ales daca unii iti protejeaza interesele

0 552

La sfârșitul lunii octombrie a anului trecut, DNA anunța reținerea a șapte persoane în dosarul ”Transferoviar”, acuzate de corupție și de coruperea unor funcționari din instituții subordonate CFR, CFR Călători și SALROM, cu scopul favorizării SC Remarul 16 Februarie SA și SC Transferoviar Grup SA.

Din informațiile oficiale reiese, printre altele, că unul dintre cei care au susținut constant gruparea era chiar directorul Salinei Ocna Dej, Georgel Mihuț, care a pus la dispoziția firmelor private informații din interiorul SALROM și a indicat funcționarii din conducerea SALROM care trebuie ”motivați” pentru acordarea anumitor lucrări și servicii sau cine sunt ”insensibilii”. De asemenea, Mihuț era acuzat că a influențat conducerea companiei de stat astfel încât afacerile TRANSFEROVIAR GRUP SA să fie favorizate, intermediind întâlniri între conducătorii SALROM și membrii grupului infracțional organizat.

Anunțul DNA a generat, la momentul respectiv, valuri de comentarii pe rețelele de socializare, care de care mai interesante, o adevărată mină de aur pentru cine vrea să-și arunce ochii peste afacerile cu sare din România.

O constantă a comentariilor pare a fi ”șpaga”. Șpagă pentru contractele de export, șpagă pentru păstrarea încheierii contractelor în sistem centralizat, șpagă pentru achiziții de materiale pentru productie, șpagă pentru achiziții de utilaje și achiziții de servicii și lucrări…

* Aproape că amețești de-atâta șpagă…

De unde tragem concluzia că, aparent o cenuşăreasă a industriei extractive, sarea poate deveni o adevărată mină de aur pentru omul potrivit pus la locul potrivit, mai bine spus în birourile din Bucureşti ale SALROM sau la sucursalele din Alba (Ocna Mureş), Bacău (Târgu Ocna), Cluj (Ocna Dej), Harghita (Praid), Prahova (Slănic), Suceava (Cacica) sau Exploatarea Minieră Râmnicu Vâlcea.

Despre problemele la SALROM sunt referiri și în rapoartele Curții de Conturi care semnalează plăți nedatorate pentru servicii de proiectare standuri expoziționale, achiziționate ulterior derulării expoziției și servicii de transport pentru amenajarea standului expozițional, la tarife mai mari decât cele din contractele încheiate cu diverşi transportatori.

De asemenea, apar plăți nejustificate pentru reparații auto (devize pentru piese auto la prețuri mai mari sau pentru autoturisme aflate în perioada de garanție ori pentru autoturisme care nu aparțineau societății).

Plățile nedatotare par o constantă a concluziilor controalelor Curții de Conturi: pentru servicii de transport marfă la tarife supraevaluate și majorarea distanțelor de transport dus-întors, pentru servicii de pază și subcontractări ale serviciilor de pază la nivelul sucursalelor, pentru lucrări de demolare, servicii de marketing inutile și niciodată puse în practică, închirieri de autoturisme, terenuri, utilaje, clădiri, la prețuri supraevaluate, leasing-uri și achiziţii de autoturisme, mobilier, aparatură birotică, pentru servicii de proiectare, acceptate la plată de către Salina Ocna Dej, în condițiile în care, nu a fost primită/recepționată întreaga documentație solicitată prin caietul de sarcini și contractată, respectiv nu a fost primit/recepționat proiectul tehnic pentru obținerea autorizației de construcție, documentațiile necesare obținerii certificatului de urbanism, precum și a celor necesare în vederea obținerii avizelor și acordurilor și, în general, multe plăți nedatotate.

Problemele semnalate de Curtea de Conturi se regăsesc la mai toate salinele din cele şapte judeţe, care nu ar fi apărut dacă șefii filialelor și conducerea de la București ar fi fost mai atentă ca resursele financiare şi patrimoniale ale companiei de stat să nu ajungă la grupurile de interese private prin încheierea unor contracte (achiziţii, prestări servicii) cu firme (controlate direct sau indirect de diverși șefi ai SALROM) prin influenţarea licitaţiilor sau notificări în fals, în condiții dezavantajoase (preţuri supraevaluate, calitate deficitară) pentru societatea de stat.

* Nelămuriri mari

Unul dintre cei care ar putea da răspunsuri pentru o asemenea situație este chiar Georgel Mihuţ, fostul director al Salinei Ocna Dej (Cluj), un bun prieten al Transferoviar Grup Cluj, EM Salt Valea Groşilor (Cluj) sau Nusi Serv Salonta (Bihor), după cum au arătat și procurorii.

Explicații ar putea da și directorul Salinei Cacica (Suceava) Radu Dîrţu, în mandatul căruia o firmă cercetată penal pentru fraudarea statului și-a adjudecat un contract de peste 12 milioane lei, deși anterior firma fusese respinsă de reprezentanții SALROM.

În raportul Curții de Conturi se vorbește despre achiziții de utilaje inutile, la această categorie încadrându-se foarte bine decizia conducerii Societății Naționale a Sării de a cumpăra de la firma ilfoveană Case Utilaje Construcţii Afumaţi), utilaje de încărcare a sării care nu au putut fi introduse în subteran din cauza gabaritului ce depăşea dimensiunea tunelelor de acces.

Dar “cireaşa de pe tort” o reprezintă directorul general al S.N.S., Aurel Bucur, care, “devotat familiei”, a achiziţionat material lemnos de la firma fratelui său din Tg. Ocna, în condiţii procedurale şi de preţ pe care controlul intern efectuat la Salina respectivă le-a stabilit ca fiind incorecte, generatoare de prejudicii pentru compania de stat.

Georgel Mihuţ ar trebui să lămurească și scandalul apărut în ”parohia” sa după ce firma bucureşteană Salzbergwerk Ressourcen Und Investionen (despre care se spune că este controlată, în fapt, de fostul director general al S.N.S., Gabriel Muraru, protector al lui Mihuţ, cu care a rămas prieten) a început cercetările geologice în comunele Unguraş şi Mica, satele Unguraş şi Nireş, coincidență sau nu, tocmai când Mihuţ cumpăra de zor terenuri agricole în zona respectivă.

Dar cum, în ultima perioadă constatăm (din păcate) din ce în ce mai des, că în companiile de stat românești nimic nu este întâmplător, din ecuație nu poate fi exclus faptul că din poziția ocupată în companie, Mihuț avea acces la informații şi acces la studii cu circuit restrâns, care arată exact unde sunt amplasate zăcămintele subterane de sare, deci ar putea merge ”la fix” cu cercetările geologice dacă s-ar gândi să-și deschidă o afacere de exploatare a sării pe cont propriu, concurent al companiei de stat!

* ”Curiozități” și exploatări private

Printre cei care au sprijinit ”curiozitățile” private sunt Marius Mînzat, de la Administraţia Bazinală de Apă Someş – Tisa şi Pavel Goron, primarul localităţii Mica (Cluj), care are avantajul de a ști cui aparțin terenurile, ce probleme au, dar a și dus muncă de lămurire cu localnicii și consilierii locali, prezentând viitoarea mină drept ”cea mai frumoasă investiţie din zona Dejului”, pentru a nu se opune proiectului.

În spiritul aceleiași prietenii dintre Mihuț și Goron par a fi legăturile dintre un alt director din SALROM, Marius Tănăsie, directorul Exploatării Miniere Rm. Vâlcea, și Petre Iordache, primarul de la Ocnele Mari. În programul de investiţii pentru anul 2014 al Exploatării Miniere Rm. Vâlcea, Marius Tănăsie a prevăzut suma de 30 de milioane de lei pentru strămutarea a 147 gospodării din câmpurile III şi IV de la Ocnele Mari (grav afectate de alunecările de teren din perioada 2006 şi 2010) şi despăgubirea proprietarilor. Sesizând oportunitatea, primarul Petre Iordache a cerut Prefecturii Vâlcea fonduri pentru strămutarea, în 3 – 4 ani, a circa 500 de gospodării. Studiile specialiştilor Catedrei de Geologie din Universitatea Bucureşti nu confirmă, însă, riscurile în zona pe care primarul vrea să o strămute și pentru care a cerut despăgubiri, ceea ce ridică serioase semne de întrebare legate de motivul pentru care primarul insistă cu strămutarea și despăgubirile.

Nu e de neglijat nici faptul că firma Clipa SRL Ocnele Mari (administrată și aparținând Elenei Iordache, soția primarului), firmă specializată în producţia sacilor pentru ambalarea sării, are, în ultimii ani, ca principal client Exploatarea Minieră Rm. Vâlcea. În contrapartidă, sora lui Tănăsie, Eugenia Tănăsie (inginer la EM Râmnicu Vâlcea, autorizată ca expert evaluator) a primit de la Primăria Ocnele Mari numeroase contracte de evaluare a proprietăţilor din domeniul public.

Potențialul salinei Ocnele Mari este sesizat și exploatat și de Rodica Tănăsie, soția directorului salinei, care, începând din 2011, și-a construit o afacere în domeniul turismului, bazată pe oportunitatea oferită de salină. Biroul de Turism manageriat de d/na Tănăsie a fost încadrat permanent cu 25 de angajaţi, situaţie care a generat cheltuieli nejustificat de ridicate, în special în perioadele cu aflux redus de vizitatori, care cumulează peste jumătate de an. Mai mult, directorul Tănăsie aprobă anual plata unui număr ridicat de ore suplimentare de lucru pentru angajaţii din cadrul Biroului de Turism, inclusiv pentru soţia sa, fără legătură cu activitatea efectivă desfăşurată.

Activitățile private ale familiei Tănăsie s-au diversificat prin includerea în circuitul turistic a Pensiunii “Levant” din Ocnele Mari, despre care localnicii spun că a fost ridicată cu utilaje, materiale şi salariaţi de la EM Rm. Vâlcea. Probabil că și la aceste lucrări se referă rapoartele Curții de Conturi care vorbesc despre cheltuieli nejustificate.

Asemenea ”frății” între directorii sucursalelor SALROM și diferiți primari au fost semnalate și la Tg. Ocna (Bacău), unde apare o strânsă prietenie între Daniel Goagă (pe care, pentru această funcție pare să-l recomande doar prietenia cu directorul general Aurel Bucur, având în vedere că anterior a fost mecanic la o fabrică de prelucrare a lemnului), directorul salinei, și primarul Ştefan Şilochi.

Potrivit unor informații din zonă, la Bacău liniile colaborării au fost ”sugerate” direct de managerul general al SALROM, Aurel Bucur, care, pentru a răsplăti sprijinul politic primit pentru numirea sa, a recomandat ”susținerea” proiectelor administrației locale. Astfel, șefii de la București au ”încurajat” dezvoltarea potenţialului de agrement al staţiunii turistice Tg. Ocna, prin transformarea în ştrand a unui lac format prin scufundarea solului şi infiltrarea apelor sărate, taxarea suplimentară la nivelul salinei locale, pentru activități deja taxate şi direcţionarea fondurilor către bugetul local, refacerea unor drumuri publice din responsabilitatea administraţiei locale cu resurse ale SALROM și altele.

Și Salina Praid (Harghita) a plătit (2,5 milioane lei) pentru servicii turistice de la firma Sal Sind SRL Praid, prejudiciind compania de stat, așa cum a constatat controlul realizat, în anul 2013, de Curtea de Conturi. Deşi Curtea de Conturi constată că salina pierde bani în favoarea firmei private, directorul sucursalei, Zoltan Seprodi, externalizează, tot către Sal Sind SRL Praid, administrarea ştrandului Praid, inaugurat în luna iunie a.c., după ce a fost extins şi modernizat pe banii statului. Iar pentru ca oferta turistică să fie și mai atractivă, turiștii primesc bunusuri (bilete gratuite pentru transportul, accesul şi tratamentul în salină), cu acceptul conducerii Salinei Praid, începând de la inginerul şef – Sebestyen – Dosa Jozsef, şeful minei – Moldovan Istvan și directorul economic – Domokos Attila, chiar dacă salina de stat iese în pagubă.

Probabil că aceste aranjamente și complicități nu ar putea exista dacă numirile politice, cum s-a întâmplat și în cazul directorului general al SALROM, Aurel Bucur, puternic susținut de guparea Hrebenciuc, nu ar avea loc. Ca peste tot, o promovare pe criterii exclusiv politice (cum a fost cazul lui Aurel Bucur, care din maistru la Salina Tg. Ocna s-a văzut cocoțat, cu scandal și mari forțări, cu sprijin politic peste zăcămintele de sare ale României) anulează libertatea actului decizional care ar trebui să prevaleze în deciziile publice. Or, în cazul numirilor dictate politic, trebuie să acceptăm și faptul că, deciziile din administrația publică se vor lua tot la presiune politică.

Sursa: PROMPT MEDIA

Lasa un comentariu

Adresa ta de email NU va fi publicata.