Vezi cum a justificat un cadru didactic din Prahova greva anunțată a profesorilor
Vezi cum a justificat un cadru didactic din Prahova greva anunțată a profesorilor. Textul este o pledoarie pentru empatie.
Alexandra Georgescu predă pentru elevii din clasele primare, la Liceul Simion Stolnicu din Comarnic. Are 23 de ani vechime în învățământ.
Iată ce argumente a adus ea în favoarea colegilor de breaslă:
„La ce mă gândesc? Mă gândesc câtă umilință ar trebui să mai înghițim? Câtă ură ar trebui să mai suportăm, de fiecare dată când încercăm să ne cerem niște drepturi?
Văd și citesc (cu tristețe) atâtea comentarii urâte și nedrepte referitor la această grevă, care se anunță. O grevă la care s-a ajuns după multe amânări și amăgiri, o grevă care nici pe noi nu ne încântă absolut deloc, dar nu avem încotro.
Știu, pare simplu, 3,4 ore de muncă , 4 luni de concediu (ce aberant!) și ce ușor e să lucrezi cu copiii…
Îi invit pe toți cei care gândesc așa să vină o zi, una singură în locul meu. De dimineață de la 8, până seara, la 20, când mă mai sună câte un părinte. Uneori (toată săptămâna aceasta, spre exemplu) se poate prelungi până la miezul nopții, e de corectat, sunt multe documente de făcut, situații cu termen ieri și cu informații colectate de la părinți , fișe de lucru pentru a doua zi, etc.
Îi invit și să stea alea 4 ore cu o clasă de copii și poate se nimerește să fie și o zi din aceea cu evenimente (2 certuri și un împins , un scuipat, o căzătură, un pumn în nas, un cucui, un pipi făcut jumătate în pantaloni, o apă vărsată în ghiozdan, un caiet rătăcit în casetuța colegului, un deget ridicat, eventual și să vomite un copil pe el, cum am pățit eu, chiar luni). Să scoată, în viteză, un biscuit din geantă, după ce toți sunt spălați pe mâini, toate sticlele și caserolele desfăcute, așezați la masă, și să audă un glas suav:,, doamna, ce mănânci? Biscuiți din ăia îmi ia și mie mamaie… ”
Să îi zbârnâie telefonul de dimineață de la 6, 45 până seara la 22, pentru că X e răcit, Y a uitat să își ia caiețelul acasă, iar Z a pierdut o umbrelă pe undeva, nu se știe exact unde, (dacă nu mă credeți, am dovezi).
Nu toți avem note mici la titularizare, dimpotrivă, am avut chiar note mari, și la gradele didactice și la toate cursurile absolvite (că da, în vacanțe sau în week-end noi mergem la cursuri, la ISJ), pe tot parcursul carierei, pentru că formarea noastră profesională se încheie atunci când ne pensionăm.
Și eu am zis că este nejustificat prețul roșiilor, până când am pus un solar în funcțiune și am dat rateu vreo 2 ani, după ce am muncit luni de zile, am investit bani , am cules te miri ce.
Și eu am considerat că îmi cere mult un băiat să dea cu lavabilă, ce, pot și eu, mare brânză. Am dat, nimic de zis, dar m-au durut brațele și spatele apoi, aș fi cerut dublu pentru munca aia… Am înțeles că până nu ești în papucii cuiva, îi judeci munca total aiurea!
Și noi, profesorii, avem copii, greva asta este și despre copilul meu și el pierde ore, și el e afectat, îți înțeleg îngrijorarea.
Și încă ceva, cetățene indignat de revolta noastră, o să înțelegi cât de importantă e doamna aia de la grădiniță /școală, atunci când puiul tău va veni acasă și îți va spune :,, Ce mult o plac pe doamna mea! ” Poate atunci vei înțelege că doamna aceea merită și ea un pic de respect, că are și ea și drepturi, nu doar obligații, că e om, părinte, cum ești și tu.
Ar mai fi destule de spus, dar mă opresc aici, am niște semne grafice de început pe 22 de caiete Tip I…”
Ziarul de Ploiești