SICARIO trebuie sa ramana film, nu metoda de luptat contra coruptilor!
Cu ceva timp în urmă (nu anul acesta), SRI ne invita pe pagina de facebook să urmărim filmul SICARIO (în Mexic asta înseamnă „Asasin”). Cum nu prea îi știam pe cei din serviciile secrete critici de artă, m-am gândit că trebuie să fie ceva special. Așa că am văzut producția cu Emily Blunt, Benicio Del Toro și Josh Brolin în rolurile principale.
Pe scurt, povestea arată cam așa: Când corupția unor funcționari publici, care ajută infractori, nu mai poate fi stăvilită cu metode tradiționale, statul-forță apelează la mijloace neortodoxe și joacă dur.
Practic, în film, un asasin plătit de mafie (Benicio Del Toro) este folosit de ofițeri FBI sătuli de lupta cu traficanții de droguri, care sunt sprijiniți ilegal de forțe guvernamentale mexicane, pentru a-l ucide pe capul întregii organizații criminale, inlusiv pe soția și copiii acestuia.
Mesajul este simplu: când nu merge frumos, jucăm urât !
M-am gândit serios dacă să scriu sau nu pe acest subiect, pentru că statul-forță poate interpreta asta ca un act ostil. Și am mai fost martor într-un dosar penal, doar pentru că mi-am făcut meseria de jurnalist…
Dar cred că e datoria noastră să spunem lucrurilor pe nume, chiar cu anumite riscuri de rigoare.
Da, înțeleg frustarea polițiștilor și procurorilor care nu și-au putut face meseria din cauza corupției din sistem. Știu că existau subiecți considerați tabu, care nu puteau fi cercetați penal sau care dacă ajungeau în instanță erau salvați de judecători care primeau ordine sau mită. De aceea admir curajul unuia ca procurorul Mircea Negulescu, deși îi cunosc și punctele slabe.
Da, înțeleg inclusiv frustarea băieților din SRI, care ani la rând au informat despre corupția din magistratură, politică, administrație și chiar din interiorul lor. Și-au făcut treaba profesionist, dar munca lor era distrusă de cei care, vremelnic, aveau puterea să ia decizii pe baza informațiilor primite.
Cu toate acestea, nu sunt de acord cu „metoda Sicario”.
Și vă spun de ce:
Tentația ca instituțiile de forță să joace dur este mare, mai ales după atâția ani de frustări și nereușite. A venit timpul ca România să devină un stat de drept, în care toată lumea respectă legile. Și s-a văzut ce se întâmplă când dosarele ies la suprafață și se transformă în acuzații. DNA a avut mult de lucru.
Uneori, pentru că băieții vizați de anchete aveau conexiuni la cele mai înalte niveluri și jucau murdar, cei care îi anchetau erau tentați să joace și ei în afara regulilor.
Așa au apărut abuzurile.
Din păcate, chiar dacă acest sistem poate funcționa o perioadă, pe termen lung nu doar că este ineficient, dar devine chiar periculos pentru cei care îl pun în aplicare.
Pentru că de la un infractor, de la un corupt, nu ne așteptăm să fie onest și corect. Dar de la un polițist, de la un procuror, de la un judecător sau de la un ofițer SRI cu siguranță NU DOAR CĂ NE AȘTEPTĂM, DAR CHIAR CEREM ACEST LUCRU.
Totul ține de percepția publică.
E bine ca instituțiile-forță să fie eficiente, dar nu prin abuzuri. În acest caz, scopul nu scuză mijloacele…
Pentru că dacă oamenii află că polițiștii, procurorii, judecătorii și cei de la SRI nu își fac treaba ca la carte, NU DOAR ÎN SPIRITUL LEGII, ci mai ALES ÎN LITERA EI, își pierd încrederea.
Și asta poate însemna un dezastru pe termen lung, cu implicații negative în soluționarea dosarelor.
Așadar, nu avem nevoie de un SICARIO să lichideze corupții sau să îi înfricoșeze, ci de OAMENI ONEȘTI ȘI CORECȚI, cărora nu li se poate reproșa nimic.
Lupta este de durată, dar dacă cei implicați vor juca așa cum trebuie, și nu pe lângă lege, va fi câștigată.
Iulian Maxim