Gazoductul BRUA – un proiect pentru independență energetică sau un eșec colosal?

Gazoductul BRUA – un proiect pentru independență energetică sau un eșec colosal? Vezi cum ne dovedim incapacitatea de a duce o investiție la succes.

Coridorul de transport gaze BRUA (Bulgaria-România-Ungaria-Austria) vizează, în primul rând, diversificarea rutelor de transport gaze naturale din regiunea Mării Caspice înspre Europa Centrală, valorificarea unor noi surse de gaze naturale în perimetrele offshore din Marea Neagră, precum şi valorificarea volumelor de gaze naturale aferente acestor surse pe piaţa românească şi europeană şi posibilitatea curgerii fizice bidirecţionale permanente pe interconectările cu Bulgaria şi Ungaria.

Compania Transgaz a finalizat cu întârziere, dar totuși a finalizat, în luna noiembrie 2020, un sistem care leagă Nodul Tehnologic Podişor (județul Giurgiu) cu Staţia de Măsurare Gaze Horia (județul Arad), pe direcţia Podişor – Corbu – Hurezani – Haţeg – Recaş – Horia.

Este vorba despre investiția asumată de România, în valoare totală de 423 milioane de euro, la care Uniunea Europeană a contribuit cu un grant de 179 de milioane de euro.

Proiectul BRUA – Faza 1 constă în realizarea mai multor obiective, precum o conductă între Podişor – Recaş în lungime de 479 km şi 3 staţii de comprimare gaze naturale (STC Podişor, STC Bibeşti şi STC Jupa), fiecare staţie fiind echipată cu două agregate de comprimare.

Faza I asigură capacităţi de transport bidirecţional în/din direcţia Bulgaria şi în/din direcţia Ungaria.

Proiectul a fost declarat de Comisia Europeană ca fiind de importanţă strategică.

BRUA are și o importanță politică, deoarece poate micșora dependența unor state de pe vechiul continent de Rusia, care folosește propriile zăcăminte de gaze naturale ca pe un instrument de șantaj politic.

• Un proiect bun, care nu e funcțional, mai e bun?

Ca să devină complet funcțional, proiectul BRUA necesită noi investiții, evaluate la alte zeci de milioane de euro. Întrebarea este: se merită?

Faza a II-a vizează creșterea capacității de transport spre Ungaria până la 4,4 miliarde mc pe an, prin construcția unei conducte suplimentare între puncte Recaş și Horia ( în Banat) de aproximativ 50 km și prin creșterea capacității stațiilor de comprimare deja existente.

Dar de ce să investești, dacă nu ai ce transporta?

Exploatarea gazelor naturale din Marea Neagră, evaluate la aproape 200 miliarde de metri cubi, care ar trebui să constituie sursa de export a României, este blocată din anul 2018, odată cu apariția așa-zisei Legi offshore.

CITEȘTE ȘI: Legea Offshore, intre ce primeste Romania si ce primesc altii

Companiile care doreau să exploreze perimetrele aflate în Marea Neagră reclamă faptul că investițiile pe care le fac sunt mari, de ordinul miliardelor de dolari, și spun că nu vor accepta condițiile de exploatare și comercializare impuse prin Legea 256/ 12 noiembrie 2018.

În 2019, ExxonMobil şi-a anunţat intenţia de a se retrage din România, iar reprezentanţii OMV Petrom au anunțat că investițiile în perimetrul Neptun Deep devin incerte.

Un studiu Deloitte afirma: „Estimările rezultate arată că fiecare mld. USD investit în activități offshore de țiței și gaze naturale în România generează suplimentar 3mld. USD în PIB-ul României în următorii 23 ani. Mai mult, contribuie direct și indirect cu venituri de 1,9 mld. USD la bugetul de stat și creează și/sau menține în medie 2.198 de locuri de muncă anual în România pe întreaga perioadă (2018-2040). Efectul dezvoltării cu succes a proiectelor upstream offshore s-ar propaga, de asemenea, în sectoarele conexe (de exemplu, transportul și distribuția de gaze naturale), dar și în alte industrii (de exemplu, industria chimică, petrochimică și producția energiei electrice pe bază de gazenaturale), unde investiții de aproape 9 mld. USD ar fi posibile în urma surplusului de gaze și competitivității economice astfel create. La rândul lor, aceste investiții ar conduce la înființarea și menținerea a cca. 42.000 de locuri de muncă până în 2040, la un impact cumulat estimat de 18,3 mld. USD asupra veniturilor la bugetul de stat, precum și la un surplus cumulat de aproape 99 mld. USD în producția națională de bunuri și servicii între 2020 și 2040.”

Cât despre așteptările ca  BRUA să transporte gaze naturale din zona Mării Caspice acestea par mai mult un vis, deocamdată.

Momentan, reţeaua nu este conectată cu Bulgaria şi Grecia.

Bulgarii se pare că preferă mai mult să colaboreze cu TurkStream, proiectul rușilor de la Gazprom, cel care trece prin Marea Neagră și care va înconjura România prin Bulgaria, Serbia și Ungaria.

Din păcate, statul român – prin intermediul societății Transgaz – a investit o mulțime de bani în BRUA și trebuie să găsească soluțiile necesare pentru a face afacerea viabilă.

În caz contrar, riscăm să îngropăm într-o conductă inutilă sute de milioane de euro…

CITEȘTE ȘI: „Barometrul de securitate energetică”. Afla ce cred romanii

Ziarul de Ploiești