Analiză: De ce Armata Română trebuie să-și modernizeze mai repede echipamentul militar

0 749

Analiză: De ce Armata Română trebuie să-și modernizeze mai repede echipamentul militar, pentru a face față oricărui gen de pericol.

Au trecut 32 de ani de când România a (re)ales calea democrației și a economiei de piață.

Trei decenii marcate de nereușite pe linie politică, economică și în sensul micșorării semnificative a fenomenelor de corupție.

Cu toate acestea, România a progresat. Și a uitat cum e să fii o țară care tremură de frică, care se poate exprima numai când și cum vor unii. Ne-am reamintit brusc – cel puțin generația mea, a celor care au prins și perioada comunistă – de câteva zile, de când Federația Rusă a ales să atace neprovocată și fără o justificare reală o țară liberă, vecină cu noi.

Cei mai tineri, născuți după 1990, habar nu au cum e să fii într-un regim dictatorial și, din această cauză, privesc ceva mai detașați evenimentele din Ucraina.

Sigur, fiind sub umbrela NATO, mulți se vor întreba ce legătură avem noi cu războiul din Ucraina și dacă nu cumva se face din țânțar armăsar.

L-ați auzit cumva pe Putin vorbind despre România? O face de parcă încă am fi vasalii Rusiei, de parcă încă ne-ar da ordine și noi ar trebui să i le îndeplinim.

Iar teoria falsă că, dacă NATO nu se extindea la noi, Rusia nu avea nimic împotriva noastră, e încă o manipulare grosolană.

Istoria îl contrazice. Imperiul Țarist a avut ceva cu noi, URSS a avut ceva cu noi… Și asta pentru că rușii se cred buricul acestui colț estic al Europei, de la Petru cel Mare încoace.

Sigur, sunt o mare țară, cel puțin militar vorbind, care inspiră teamă. Dar atât!

Nu au o economie reală de piață, nu știu ce-i aia democrație cu adevărat și nu respectă alte popoare, mai mici decât ei.

Iată de ce România, cu un vecin (pentru că în curând asta se va întâmpla) așa de țâfnos, trebuie să se gândească serios dacă vrea să aștepte, precum Ucraina, mila Rusiei sau trebuie să aibă grijă, preventiv vorbind, de propria securitate.

* Armata Română s-a modernizat, dar e departe de a putea face față unei agresiuni

În urmă cu mai bine de 20 de ani, în calitate de ziarist, am participat la un exercițiu militar. La acea dată, m-am îngrozit de modul de pregătire al unității aflate în fața ochilor mei și de starea precară a echipamentelor  din dotare. Era ceva ireal, dar mi-am dat seama că haosul din economie, din anii ’90, se resfrângea în mod direct asupra armatei. Practic, nu prea aveam cu ce să ne apărăm, sincer să fiu.

Între timp, lucrurile s-au îmbunătățit în mod real. Forțele militare actuale sunt departe (în sensul bun) de nivelul arătat cu decenii în urmă.

Pentru cei care au blamat decizia României de a participa cu trupe pe fronturile din Afganistan și Irak, pe motiv că „ce căutăm noi acolo, când nu avem interese directe?”, le spun că experiența de front, în condiții reale de război, acum e mai prețioasă decât orice ne-am putea închipui.

Am rotit și am antrenat acolo mai multe batalioane, iar acei militari au capacitatea acum de a înțelege un câmp de luptă, de a transmite mai departe cunoștiințe practice și nu doar teoretice.

Asta, desigur, nu e de ajuns.

Fronturile din Afganistan și Irak ne-au demonstrat că tehnica militară învechită cu greu mai face față unei situații de combat, că anumite vehicule nu pot proteja soldații și că războiul modern nu se mai poartă fără dotări ultramoderne, asta dacă nu cumva vrei să ai parte de pierderi uriașe. Exact ce pățește Ucraina acum!

Au trecut timpurile când soldatul ieșea cu pieptul în fața dușmanului, urlând și trăgând în stânga și dreapta.

Acum, soldatul nici nu vede bine rachetele tactice care vin spre el, trase de la distanțe de peste 1000 de kilometri.

* Care sunt dotările militare care ne ajută în mod real

În primul rând, profesionalizarea armatei române e pe calea cea bună, chiar dacă – din punctul meu de vedere – salarizarea soldaților nu e pe măsura riscurilor.

Salarii mai mari înseamnă, în mod direct, o atractivitate mai mare pentru cei care doresc să devină militari.  Și avem nevoie de așa ceva, pentru că tinerii ocolesc această profesie, iar voluntarii nu prea se înghesuie să bată la ușa MApN.

Iar un eventual război nu se poate purta cu civili neantrenați, indiferent cât de patrioți am fi. Ceea ce vedem și în Ucraina.

În ultimii ani, în pofida unor critici exprimate de români care nu înțeleg contextul geostrategic în care ne aflăm sau care nu dau doi bani pe viitorul țării, din diverse motive, inclusiv pentru că sunt plătiți din străinătate ca să manipuleze în sensul dorit de unii sau de alții, armata a făcut achiziții cu adevărat folositoare.

1) Cele 7 sisteme de rachete interceptoare de ultima generație, MIM-104 Patriot, construite de compania americană Raytheon, pe care România le-a achiziționat, sunt cele care au capacitatea de a ne apăra de rachetele balistice sau de rachetele tactice pe care inamicul le posedă. Momentan, un singur sistem a ajuns în țară și a devenit operațional, în zona coastei Mării Negre.

Un singur sistem Patriot în configurația 3+ vine cu următoarele componente:

– AN/MPQ-65 (un radar pasiv cu scanare electronică echipat cu subsisteme de ghidare IFF, contra-contramăsuri electronice (ECCM) și subsisteme de ghidare track-via-rachete (TVM). AN/MPQ-65 acceptă unitățile PAC-2 și PAC-3 și oferă o capacitate sporită de căutare, detectare și urmărire.  Acest lucru este în contrast cu majoritatea sistemelor antiaeriene, unde sunt necesare mai multe radare diferite pentru a îndeplini toate funcțiile necesare pentru a detecta și angaja ținte)

– Centrală electrică proprie (EPP) III

– 2 grupuri de catarge de antenă (Grupul de catarg de antenă este montat pe un camion de marfă. Include patru antene de 4 kW în două perechi pe catarge controlate de la distanță. Amplasarea AMG nu poate avea mai mult de o rulare de 0,5 grade și o rulare încrucișată de 10 grade. Antenele pot fi controlate în azimut, iar catargele pot fi ridicate până la 100 picioare 11 inchi (30,76 m) deasupra nivelului solului. La baza fiecărei perechi de antene sunt montate două amplificatoare de mare putere asociate cu antenele și radiourile din adăpostul co-locat. Prin aceste antene ECS și ICC își trimit „împușcăturile” UHF respective pentru a crea rețeaua PADIL. Polaritatea fiecărei fotografii poate fi schimbată prin ajustarea „feedhorn” într-o poziție verticală sau orizontală. Acest lucru permite o șansă mai mare ca fotografiile de comunicare să atingă ținta dorită atunci când obstacolele de teren ar putea, altfel, să întunece semnalul.)

– AN/MSQ-132 post de control al angajării

– 4 M903 lansatoare (care pot transporta și lansa câte 4 rachete PAC-2 GEMT sau 12 rachete PAC-3 MSE)

– 8 rachete PAC-2 Guidance Enhanced Missile-TBM (GEM-T) – Rachetele de tip PAC-2 GEM-T pot atinge ținte pe o rază de până la 160 de kilometri distanță. GEM-T este una dintre cele mai de succes variante de rachete care sunt disponibile atât pentru forțele armate americane, cât și pentru clienții internaționali. Alături de racheta PAC-3, acestea îmbunătățesc abilitatea de a distruge rachete tactice balistice, cunoscute ca TBM, aeronave sau rachete de croazieră.

– 24 rachete PAC-3 Missile Segment Enhancement (MSE) – Rachetele PAC-3 MSE sunt mai mari decât cele originale PAC-3, deoarece dispun de un motor mai mare și un cap de căutare de tip activ ce lucrează în banda Ka, fapt ce-i permite să renunțe la dirijarea din bateria de tragere și să se autodirijeze spre țintă. Este creditată a fi cea mai bună rachetă din categoria sa, cu o manevrabilitate ridicată și având o viteză ce depășește Mach 5. Bătaia maximă se situează undeva între 30 și 40 km (după alții doar 20-25 km), plafonul la peste 20 km altitudine, iar distrugerea rachetei inamice se face prin coliziune (hit-to-kill).

2) Ceva mai recent, MApN a cumpărat și 3 sisteme de artilerie bazate pe rachete sol-sol cu bătaie mare HIMARS, produse de compania Lockheed Martin. În țară a ajuns un singur sistem, care a fost operaționalizat la Batalionul din Focșani.

Un singur sistem HIMARS are 18 instalatii de lansare, montate pe tot atâtea camioane, care au posibilitatea de a se deplasa pe o distanță de 480 km, cu o viteză de 85 km/h.

O singură instalație (camion) poate lansa 6 rachete M30/M31 (Racheta unitară M31 GMLRS folosește ghidarea GPS, are un singur focos puternic exploziv de 200 lb (91 kg) și poate lovi țintele cu precizie, cu mai puține șanse de daune colaterale. Fiecare rachetă poate atinge o țintă până la 70 km, impactând cu o viteză de 2,5 Mach).

De asemenea, fiecare instalație are posibilitatea să folosească o singură rachetă MGM-140 ATACMS, care este o rachetă tactică ghidată, dotată cu o varietate de focoase, gândită să atace ținte de importanță (centre de comandă, grupări de ținte) la o distanță de aproximativ 300 km, ceea ce permite și o apărare eficientă împotriva unui eventual agresor.

3) O altă achiziție, care a fost blamată de unii, dar care are o importanță majoră, sunt avioanele de generația a patra, F-16. Războiul modern nu poate fi conceput fără o acoperire aeriană, care îți oferă superioritate asupra dușmanului (ceea ce Rusia are comparativ cu Ucraina).

Cumpărate second-hand, din Portugalia, cele 17 aparate de tipul AM/BM Block 15 trec printr-un proces de modernizare – efectuat de compania Aerostar Bacău – care le duc la standardul MidLife Upgrade (MLU 5.2R – echivalentul sistemului AM/BM Block 40 cu unele elemente Block 50/52).

Ele formează escadrila 53 Warhawks de la Baza aeriană 86 Borcea (județul Călărași).

Programul de modernizarea MLU 5.2R cuprinde:
– Motorizare F100-PW-220E – control digital;
– Sistem de armament ce permite atacul țintelor terestre cu muniție de precizie atât ziua cât și noaptea;
– Rachete aer-aer cu ghidare IR (AIM-9 M/ X – rachetă aer-aer cu rază scurtă de acțiune, viteza 2,5 Mach, cu cap de ghidare în infraroșu), dar și rachete radar active AMRAAM AIM-120C-7 (rachetă aer-aer ultramodernă cu rază de acțiune medie , dincolo de raza vizuală – distanța maximă de 105 km, cu viteza de 4 Mach);
– Muniție aer-sol cu ghidare laser / GPS / EO / IR, de tipul rachetei AGM-65 Maverick sau a bombelor Mark 83/84;
– TGP – Sniper pentru identificarea țintelor A/A și identificarea/iluminarea țintelorA/S;
– Sistem de management război electronic ce integrează sistemele de avertizare, autoprotecție și bruiaj electronic;
– Sistem de vedere pe timp de noapte și sisteme de iluminare interioară și exterioară;
– Cască pilot HMDS (Helmet Mounted Display Systems) – permite pilotului să ochească o țintă doar privind-o;
– Sistem de transmitere a datelor Link 16;
– Sistem avansat de identificare amic-inamic;
– Sistem de comunicații securizat.

4) Deși puțini au auzit de ele, România a dat lovitura cumpărând din Israel sisteme antitank Spike. Deținem câteva mii de bucăți.

Spike este una dintre cele mai moderne și eficiente rachete de tipul „fire and forget” („trage şi uită”), care are un focos muniţie cu efect cumulativ (HEAT – High Explosive Anti Tank) cu detonare la impact. Inclusiv armata SUA folosește acest gen de rachete.

Sistemul antitanc portativ SPIKE – LR (Long range), folosit de trupele terestre, are în componenţă unitatea de comandă, racheta şi trepiedul.

Același sistem a fost integrat și pe mașina de luptă modernizată MLI-84M Jderul.

Caracteristici tehnico-tactice:

  • distanţa de angajare: între 200 și 4000 de metri;
  • viteza rachetei: între 130 și 180 de m/s;
  • are modurile de observare şi tragere pe timp de zi şi pe timp de noapte sau în condiţii meteo nefavorabile.

România a achiziționat și sistemul antitanc SPIKE – ER (Extra long range), integrat pe elicopterele IAR-330 Puma SOCAT (testat anul trecut, în poligon), care are posibilitatea să lovească ținte (nave de mici dimensiuni, tancuri, transportoare etc) de până la 8 km distanță.

5) Considerat a fi în top 5 la nivel mondial, transportul blindat Piranha V oferă o protecție sporită la impactul cu un dispozitiv exploziv și are o turelă modernă, dotată cu un tun de 30 mm (produs de firma Elbit, chiar în România), care poate viza ținte în mișcare, atât ziua, cât și noaptea.

Este fabricat de compania americană General Dynamics – European Land Systems (GDELS), iar în proces ar fi implicată și Uzina Mecanică București (UMB).

România a anunțat că va cumpăra 227 de astfel de vehicule, în șase configurații diferite.

Date tehnice Piranha V:

  • Capacitatea transportatorului: 3 membri ai echipajului + 8 soldați complet echipați
  • Informații despre turela: tun 30mm și mitralieră 12,7mm
  • Puterea motorului: 600 CP
  • Autonomie: peste 500 de km
  • Viteza maximă: 100 de km / h.

5) România urmează să fie dotată și cu rachete antinavă Naval Strike Missile (NSM), realizate de compania norvegiană Kongsberg Defence & Aerospace în colaborare cu americanii de la Raytheon. Vom folosi sisteme de coastă, amplasate pe camioane.

Racheta NSM este considerată printre cele mai bune din lume, fiind folosită de armate de top, printre care și de cea a Statelor Unite.

Are o rază operațională de circa 185 de km și o viteză high-subsonic (0,7 – 0,95 Mach).

Se bazează pe utilizarea senzorilor pasivi în spectrul infraroșu, în loc de radar, pentru a localiza și ataca ținta, ceea ce o face mult mai greu de detectat de inamic. De asemenea, poate zbura la o foarte mică altitudine deasupra apei.

Aceste caracteristici, împreună cu materialele compozite din care este realizată, o încadrează la tipul de rachetă „stealth”.

Prin sistemul ATR (Autonomus Target Recognition) racheta poate identifica clasa navei inamice, ceea ce duce la alegerea locului de lovire pentru fiecare clasă de nave vizată, în scopul maximizării efectului la țintă.

* Care sunt dotările militare care ne lipsesc

Din punct de vedere strategic, Armata României mai are nevoie de multe echipamente, pentru a ajunge la un nivel decent.

O parte dintre ele au fost incluse în „Carta albă a apărării” (2017 – 2022):

  • Sisteme C4I cu capabilităţi de integrare ISTAR (sistem integrat de comandă, control, comunicaţii, computere, informaţii, cu capabilități de integrare a informațiilor de supraveghere, indicare/localizare şi cercetare pentru forțele terestre – n.r.). Nu se poate concepe o armată eficientă, fără așa ceva.
  • Corvetă multifuncţională (unde se așteaptă deblocarea proiectului avansat de achiziție a 4 nave fabricate de Naval Group – Franța, de tip Gowind 2500, proces care trebuie completat prin modernizarea fregatelor cumpărate din Marea Britanie – F221 „Regele Ferdinand” și F222 „Regina Maria”);
  • Sisteme mobile de război electronic (extrem de importante pe un câmp de luptă actual);
  • Drone militare multifuncționale (care vor permite monitorizarea câmpului de luptă în timp real și, dacă este nevoie, vor angaja diferite ținte);
  • Elicoptere (în special de atac, extrem de importante prin rolul anti tanc);
  • Sisteme de apărare antiaeriană cu rachete pentru scurtă (SHORAD ) și foarte scurtă distanță (VSHORAD). Acestea ar trebui să fie realizate cu implicarea industriei autohtone (avem o fabrică lângă Ploiești, care are experiență în domeniu) și care ar trebui să completeze sistemele Patriot și Hawk, care funcționează pe distanță medie și lungă.
  • Transportor blindat amfibiu;
  • Finalizarea achiziționării avionului multirol F16 (Orice război modern pornește de la ideea de a asigura superioritatea aerienă. România are o înțelegere cu Norvegia, pentru a achiziționa alte 32 de aparate F16 AM/BM Block 20 – modernizate la configurația M6.5.2. Astfel, în final, vom avea 3 escadrile, cu 54 – 59 de avioane operaționale)
  • Vânător de mine.

Ziarul de Ploiești

Reclama dupa Articol
Lasa un comentariu

Adresa ta de email NU va fi publicata.