Parlamentarul a fost trezit de mai mulți tineri, care se distrau într-un parc din Ploiești.
Ce a rămas în urma lor se poate vedea în fotografii.
Iată ce a scris Dan Rădulescu:
Cum pisica nu are obiceiuri din astea, oricât de felină și nocturnă ar fi, am mijit ochii ș-am-ntors urechea spre geamul larg deschis: niște tineri își povesteau viețile, ciocneau sticlele, asigurându-și, în același timp, coloana sonoră cu un repertoriu vast de ”auuu, aaauu, au”…
Mi-am spus în gând că poate acum e apogeul și se duc la culcare… Te-ai găsit, era-nceputul! M-am tot foit și răsfoit, iar între geamul închis și 112 am ales ultima variantă. Am sunat, a răspuns o doamnă cu o voce calmă care m-a-ntrebat ce problemă am, i-am zis de petrecăreți, repertoriu, mi-a făcut legătura cu secția doi, iar am povestit care e treaba și… ”bine, mulțumim, trimitem un echipaj imediat!”. Cum am închis, s-a lăsat un fel de liniște, c-am zis că s-a terminat cantonamentul echipei locale de alba-neagra și, deja, îmi pregăteam textul pentru viitoarele explicații. Dar, de unde, puținele clipe de liniște au fost doar preludiul dinaintea aflării tuturor secretelor despre mame, prietene, jurăminte, amenințări și promisiuni, chestii din-astea de care ne-am lovit cu toții prin viață.
N-a trecut mult, cam 15 minute și, hop, niște domni îmbrăcați în combinezoane au apărut discret din negura nopții. Am tras cu ochiul și ce mi-a fost dat să văd? Un fel de oameni așezați frumos, unul lângă altul, legitimați, puși să facă curat, iar când unul s-a burzuluit, reproșându-le domnilor că altceva n-au ce face decât să-i caute pe ei, fix acum, când le e mai bine, s-a întâmplat minunea cu dusul la secție și minunea și mai mare a liniștii biruitoare care l-a lăsat pe Moș Ene să ne viziteze din nou, măcar pentru încă două ore…
Altfel, sunt convins că vecinii celor cinci blocuri ce înconjoară de aproape parcul și care, în fiecare dup-amiază, își duc copii la joacă fix acolo unde ăia au băut, au urinat, au borât, au scuipat cojile de semințe și au aruncat peturile de bere i-au mulțumit lui Dumnezeu c-au scăpat de golani și-n noaptea asta că, de ceva vreme, cam de când nu mai e nicio competiție internațională de alba-neagra, și-au făcut o obișnuință cu party-urile nocturne…
… am auzit clar când polițistul îi întreba numele, prenumele, data și anul nașterii – 1993, 1997, astea erau răspunsurile batmanilor… Faceți voi calculele!
Înainte să plec spre București, m-am dus la locul faptei și am făcut câteva poze. Cam asta e realitatea dintr-un cartier care, cândva, a fost unul liniștit și prietenos… De fapt, cumva, fotografiile ilustrează și viitorul care ne așteaptă dacă nu încercăm să ne transformăm, atât cât putem, din locuitori în cetățeni! Iar dacă vrem, cu adevărat, o țară ca afară, primul pas e să ne facem curaj și să luăm atitudine, atunci când vedem că ceva nu e-n regulă…
Bună dimineața!”
Ziarul de Ploiești