Activitățile economice prin care lucrătorii sunt expuși riscului de cancer profesional sunt: agricultura, industria extractivă, petrolieră, petrochimică, ceramică, textilă, a lemnului, de parfumuri, sticlei, cauciucului, laboratoarele de cercetare, construcții, gaz, șantiere navale, tratamentul metalelor, transporturi aeriene și feroviare, imprimerii, sectorul sanitar, coafor.
Riscurile pentru siguranța și sănătatea lucrătorilor trebuie eliminate sau reduse la minimum. Angajatorii trebuie să identifice și să evalueze riscurile pentru lucrători asociate cu expunerea la agenți cancerigeni și trebuie să prevină expunerea lor atunci când riscurile apar. Dacă este posibil, substanța cancerigenă trebuie înlocuită cu o alternativă mai puțin periculoasă. În caz contrar, agenții cancerigeni, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, trebuie să fie fabricați și utilizați într-un sistem închis pentru a preveni expunerea lucrătorilor.
În cazul în care acest lucru nu este posibil, expunerea lucrătorilor trebuie să fie redusă cât mai mult posibil printr-o serie de măsuri: limitarea cantităţilor de agenţi cancerigeni manipulate la locul de muncă, limitarea numărului de lucrători expuşi sau susceptibil a fi expuşi, evacuarea acestor agenţi de la sursă prin ventilaţie locală sau generală, măsurarea concentraţiilor din aer pentru detectarea precoce a expunerilor anormale, aplicarea unor proceduri şi a unor metode de muncă adecvate, aplicarea de măsuri igienico-sanitare, delimitarea şi semnalizarea corespunzătoare a zonelor de risc, montarea de dispozitive pentru situaţii de urgenţă, depozitarea, manipularea şi transportul în recipiente etanşe şi etichetate.
Evaluarea riscurilor şi măsurile de prevenire şi protecţie care se pun în practică trebuie să ţină cont de persoanele vulnerabile existente în companie: tineri, femei gravide sau care alăptează, lucrători cu afecţiuni cronice pentru care există contraindicaţii medicale.
Angajatorul este obligat ca, pentru orice activitate în care există risc de contaminare cu agenţi cancerigeni, să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că lucrătorii nu mănâncă, nu consumă alimente şi nu fumează în zonele de lucru în care există riscul contaminării cu substanţe cancerigene şi să le pună la dispoziție grupuri sanitare şi duşuri suficiente.
Pentru unele activităţi este posibilă şi o creştere sensibilă a expunerii. De aceea, este obligatoriu ca lucrătorii să dispună de echipament individual de protecţie adaptat riscurilor şi să poarte corect acest echipament atât timp cât expunerea persistă. Angajatorul este cel care pune la dispoziţia lucrătorilor acest echipament, în mod gratuit, asigură întreţinerea lui şi supraveghează modul în care este utilizat. Trebuie prevăzute locuri special amenajate pentru depozitarea separată a echipamentului individual de protecție de îmbrăcămintea de stradă. Trebuie depozitat corect în locuri bine stabilite şi trebuie verificat şi curăţat dacă este posibil înainte şi obligatoriu după fiecare utilizare.
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca fiecare lucrător să primească informaţii şi instrucţiuni despre: riscurile potenţiale pentru sănătate, inclusiv riscurile adiţionale cauzate de consumul de tutun, măsurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii, regulile de igienă, purtarea şi utilizarea echipamentului, procedurile în caz de incidente şi pentru prevenirea acestora, etichetarea clară şi lizibilă a ambalajelor şi a instalaţiilor care conţin agenţi cancerigeni, informaţiile cuprinse în lista nominală care îl privesc personal, informaţiile colective anonime despre rezultatul examenelor medicale.
Inspectorii de muncă vor verifica: activităţile şi motivele pentru care angajatorii utilizează agenţi cancerigeni, cantităţile din substanţele fabricate sau utilizate care conţin agenţi cancerigeni, numărul lucrătorilor expuşi, măsurile de prevenire luate, tipul echipamentului de protecţie utilizat, natura şi gradul expunerii, cazurile de înlocuire a agenţilor cancerigeni, lista nominală actualizată a lucrătorilor implicați în activităţile pentru care rezultatele evaluării evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, cu precizarea expunerii la care ei au fost supuşi, examenele medicale efectuate.