Campina: Rafinaria Steaua Romana, cu un pas mai aproape de faliment

1 486

Campina: Rafinaria Steaua Romana, cu un pas mai aproape de faliment, la aproape opt ani de la deschiderea procedurii insolvenţei.

Tribunalul Bucureşti a dispus, la termenul din data de 8 februarie, intrarea în faliment şi dizolvarea societăţii debitoare SC Rafinăria Steaua Română SA.

Decizia putea fi atacată cu recurs, în termen de şapte zile de la comunicare, dar se pare că acest lucru nu s-a întâmplat.

Practic, procedura de faliment își va urma cursul, până la finalizare.

VEZI DECIZIA INSTANȚEI:

Dispune intrarea in faliment prin procedura generala a debitoarei, în baza art.107 alin 1 lit. C din Legea nr. 85/2006. In temeiul art. 107 alin 2 din legea 85/2006 privind procedura insolvenţei dispune dizolvarea societăţii debitoare SC RAFINĂRIA STEAUA ROMÂNĂ SA . In temeiul art.107 alin 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei ridica dreptul de administrare al debitoarei. Dă dispoziţie tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil in conturi sa nu dispună de acestea fără un ordin al judecătorului sindic sau al lichidatorului judiciar, obligaţia de înştiinţare a băncilor revenindu-i lichidatorului judiciar. Dispune sigilarea bunurilor din averea debitoarei si trimiterea de notificări tribunalelor din alte judeţe in care debitoarea are bunuri in vederea sigilării, in sarcina lichidatorului judiciar. Stabileşte termen maxim de 10 zile de la data deschiderii procedurii falimentului pentru predarea gestiunii averii de la debitoarea către lichidator, împreuna cu lista actelor si operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii. Dispune întocmirea si predarea către lichidatorul judiciar in termen de 10 zile de la intrarea in faliment, a unei liste cu numele si adresele creditorilor cu toate creanţele acestora la data intrării in faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii. Fixează următoarele termene limită: a) termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor menţionate la art. 108 alin. (3) din lege, în vederea întocmirii tabelului suplimentar – 25.03.2021 b) termenul de verificare a creanţelor menţionate la art. 108 alin. (3) din lege, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului suplimentar al acestora – 26.04.2021, c) termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor –17.05.2021 , d) termenul de întocmire a tabelului definitiv consolidat – 26.05.2021. Numeşte lichidator judiciar provizoriu pe CITR filiala Bucureşti cu atribuţiile prevăzute de art. 25 din legea 85/2006, cu o remuneraţie provizorie de 4.000 lei din averea debitoarei. Pune in vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr. 31/1990 republicata si dispune îndeplinirea formalităţilor privind menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai şai. In temeiul art. 108 alin 1 din legea 85/2006, privind procedura insolvenţei, dispune ca lichidatorul judiciar sa trimită o notificare, in condiţiile art. 61 alin 3 din lege, privind intrarea debitoarei in procedura falimentului prin procedura generala, ridicarea dreptului de administrare si dizolvarea acestuia, tuturor creditorilor menţionaţi in lista depusa de debitoarea/administratorul judiciar menţionată la art. 107 alin 2 lit. e), debitoarei si ORC sau după caz, registrului societăţilor agricole ori registrului asociaţiilor si fundaţiilor in care debitoarea este înmatriculat, pentru efectuarea menţiunii. Pune in vedere lichidatorului judiciar sa ia masuri de arhivare a documentelor contabile ale societăţii debitoare in conformitate cu dispoziţiile legii 16/1996 cu modificările ulterioare, respectiv gruparea pe unităţi arhivistice, păstrarea si inventarierea pe durata procedurii reorganizării si lichidării judiciare, iar ulterior de selectare si întocmire a procesului verbal prevăzut de art. 11 din lege, predarea documentelor conform art. 18 indice 1 cu încunoștințarea direcţiilor judeţene ale Arhivelor Naţionale asupra măsurilor dispuse. Fixează termen administrativ la data de 24.05.2021. Cu recurs in 7 zile de la comunicare.

ISTORICUL RAFINĂRIEI

La originea societăţii Steaua Română a stat „Societatea română pentru industria şi comerţul petrolului”, înfiinţată de un grup român cu concursul firmei cu capital austriac „Offenheim und Singer”.

În 1895, Statul Român a adoptat o primă lege modernă a minelor, care deschidea drumul pentru capitalurile străine în industria petrolului din România.

Urmare imediată a fost înfiinţarea primelor mari societăţi petrolifere cu capital străin, dintre care Steaua Română s-a detaşat drept cea mai mare şi mai importantă.

Bazele societăţii au fost puse de Banca Ungară pentru Comerţ şi Industrie, cu sediul la Budapesta. Aceasta a preluat activele române ale companiei vieneze Offenheim, aflată în dificultăţi financiare.

Capitalului maghiar i s-a asociat cel austriac şi britanic. Capitalul social subscris iniţial a fost de 2,4 milioane lei aur.

CUM A EVOLUAT DE-A LUNGUL TIMPULUI

La scurt timp de la înfiinţare, Steaua Română a început să se dezvolte extrem de rapid. Compania deţinea în 1897 un total de 305 hectare de câmpuri petrolifere, majoritatea terenuri foarte bogate din jurul Câmpinei.

Tot în acelaşi an, Steaua Română construieşte la Câmpina cea mai modernă şi mai mare rafinărie din Europa.

Anul următor, capitalul subscris a fost mărit la 10 milioane lei aur. Totodată, capitalul englez începe să fie substituit de capitalul german. Activitatea Stelei Române se intensifică. Împreună cu capitalul olandez, înfiinţează societatea „Aurora”, care construieşte o rafinărie la Colanu (judeţul Dâmboviţa) şi altele la Băicoi.

Anul 1903 este semnificativ pentru viitorul Stelei Române. În acest an societatea trece prin serioase dificultăţi datorate faptului că Banca Ungară pentru Comerţ şi Industrie, cea care deţinea controlul majoritar, falimentează. În acest context, grupul german Deutsche Bank, în căutare de oportunităţi de extindere în industria petroliferă română, preia participaţia maghiarilor şi austriecilor şi chiar măreşte capitalul social. Preluarea are loc pe fondul unei lupte acerbe dintre capitalurile străine pentru resursele de petrol româneşti, luptă în care capitalul german se impunea tot mai mult. Acest lucru va fi crucial mai târziu, pentru susţinerea planurilor expansioniste ale Germaniei.

În timpul Primului Război Mondial, rafinăria din Câmpina a suferit pagube majore, însă după război a fost refăcută, perioada interbelică fiind considerată perioada de glorie a rafinăriei “Steaua Română”, când au fost modernizate instalaţiile, au fost cumpărate utilaje noi, ajungându-se la prelucrarea unei cantităţi record de 1,4 milioane tone de ţiţei/an.

În anii celui de-al II-lea război mondial, Rafinăria “Steaua Română” a lucrat din plin și a furnizat motorină, benzină, uleiuri și alte derivate. Cele mai multe erau destinate armatei germane.

La 1 august 1943, escadrilele britanice și americane au bombardat zona, distrugând instalațiile, sondele, lăsând în urmă un adevărat dezastru.

În perioada mai – auugust 1944,  rafinăria a suferit alte 4 bombardamente, care o aduc în stare de neoperativitate. După război, societatea are nevoie de 4 ani pentru a se reface.

În 1948, la naționalizare, regimul comunist a preluat rafinăria în stare de funcționare la capacitate refăcută, de circa 500.000 tone/an.

După naţionalizare, rafinăria a trecut în subordinea Societăţii “Petrolifere Muntenia” şi apoi la “Sovrom-Trustul Prelucrare”.

CE S-A ÎNTÂMPLAT DUPĂ 1989

În urma privatizării realizate în 1997, pachetul majoritar de acțiuni (82,45%) a intrat în posesia firmei Omnimpex Chemicals.

Încet, încet, rafinăria, singura din România care producea parafină, a intrat în criză, primul blocaj major fiind înregistrat în 2003, iar al doilea – în 2008.

Activitatea de bază a rafinăriei a fost întreruptă temporar din februarie 2009 până în iunie 2010, din cauza lipsei de finanțare pentru achiziția țițeiului.

În iulie 2010, compania i-a concediat pe aproape toți cei 334 de angajați.

În 2013, societatea a intrat în insolvenţă, iar ulterior activele au fost scoase la vânzare.

La finele anului 2020, administratorul judiciar a vândut batalele istorice ale rafinăriei către o companie din București, care imediat le-a cedat mai departe unei societăți din orașul Breaza, pe un preț modic de 3 euro.

Batalele trebuiau curățate și ecologizate, operațiune evaluată la 16 milioane de euro, iar aceasta constituie o obligație de mediu pe care România și-a asumat-o.

Ziarul de Ploiești

Surse citate:

https://ro.wikipedia.org/wiki/Steaua_Rom%C3%A2n%C4%83

www.steauaromana.ro/prezentare/istoric/

http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Steaua_Rom%C3%A2n%C4%83

 

1 Comentariu
  1. Tabacu Rares says

    Omnimpexul a pus numai profitori- amirali,securisti.Ei au pus o pe butuci.Un muncitor lua 1000 lei si fabrica la 410 angajati avea 6 directori,doar 1 lua 8000 ron.Despre ce vorbim?

Lasa un comentariu

Adresa ta de email NU va fi publicata.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.