În momentul de față, în pofida tuturor încercărilor de discursuri “political correctly”, este evident că între Occident și Orient a apărut o ruptură nu doar religioasă sau economică, ci și una ideologică.
Una este concepția occidentală despre viață și societate și cu totul alta la arabi.
Până acum, cele două civilizații s-au mai confruntat, de fiecare dată violent. Să nu uităm invadarea Persiei de către Alexandru cel Mare, a Orientului Mijlociu și a nordului Africii de către romani, urmate de atacarea Europei de către califatele arabe. Au venit apoi cruciadele care vizau Siria și Israelul de astăzi, pornite la cererea Papalității, apoi invazia Imperiului Otoman asupra Imperiului Roman de Răsărit și a estului Europei.
Din păcate, decalajul religios este întreținut și chiar completat de decalajul economic. Occidentul puternic și arogant nu poate concepe că Orientul sărac îi poate face probleme, mai ales că resursele cu petrol se află unde nu trebuie.
De aici rezultă un fel de antipatie reciprocă, dublată de o lipsă de încredere care vine din urmă cu peste 2000 de ani.
În aceste condiiții, va fi foarte greu ca populațiile să coexiste pașnic.
Occidentul omoară arabi la ei acasă, iar arabii aruncă în aer europeni sau americani nevinovați.
În acest ritm, și cei mai moderați dintre noi vom deveni extremiști, lucru care ar putea conveni de minune Israelului, care se va vedea în sfârșit înțeles.
Și atunci, vom vedea cât de curând cum un musulman pașnic, dar care face un gest neprevăzut, este împușcat sau bătut pe stradă, de un cetățean occidental mai nevricos.
Și cum supraviețuirea este înscrisă genetic în noi, până la un conflict deschis și pe termen lung nu mai este decât un pas.