Lucia Cerghizan locuiește în Ploiești, dar s-a născut în 1926, în județul Buzău.
Provine dintr-o familie de țărani înstăriți, care a avut 10 copii. Din această cauză, imediat după război, Lucia nu a putut face o facultate de medicină, pentru că autoritățile comuniste au considerat-o “chiabură”.
Povestea ei ar fi trecut neobservată, probabil, dar istoria a consemnat-o drept una dintre cele mai tinere sore medicale care a participat pe front, în spitalele unde erau îngrijiți răniți.
La 13 ani și jumătate, sora sa mai mare a luat-o la Constanța, unde era studentă la medicină, și a introdus-o în lumea spitalelor de campanie.
Dna Cerghizan a prins atât perioada cât România a fost aliata Germaniei și a trecut cu armata Prutul, pentru eliberarea Basarabiei, cât și după, când rușii au invadat țara noastră, iar ulterior ne-au devenit “aliați”.
Cunoscută ca sora Lica, ea a stat în spitalele de pe front timp de trei ani, ajutând soldați răniți români, ruși, americani etc. Susține că a văzut lucruri care au marcat-o pe viață.
La 14 ani, deja primise prima decorație pentru fapte de eroism.
După război, comuniștii nu au lăsat-o să se facă medic, dar mai târziu a reușit să dea la o facultate economică.
S-a căsătorit, are o fată și un nepot.
Ultima decorație primită de la Președinția Română este “Virtutea Militară în grad de cavaler”.