Coșmarul oamenilor lăsați fără apă potabilă, din indolența și greșelile unor angajați de la Apelor Române și, respectiv, de la Exploatare Sistem Zonal Prahova SA, a luat sfârșit.
Au dispărut cozile umilitoare și bidoanele luate pe baza datelor de identificare. Dar a rămas un gust amar. Prahovenii nu pot uita ușor și nici ierta.
– Domnule primar, nu au trecut prea multe zile de când s-a rezolvat așa-zisa criză a apei din județ și, pentru că am văzut și comentariile pe care dvs le-ați lăsat pe rețelele sociale, cât de grea – nici nu știu exact cum să îi spun – sau urâtă vi s-a părut întreaga situație?
– Ați spus foarte bine, pentru că a fost și grea și urâtă. Problema care m-a deranjat cumplit a fost că noi, primarii din localitățile afectate, am fost puși să gestionăm o situație critică, pe care nu am creat-o. Alții au produs-o și noi a trebuit să găsim soluții. Pe scurt, de ce s-a ajuns aici: a fost o decizie greșită a Apelor Române, prin Administrația Bazinală de Apă Buzău Ialomița, de a începe încă din luna iunie 2025 golirea Barajului Paltinu, pentru a se interveni la o lucrare de mentenanță/ reparații. Nimeni nu știe nici astăzi care era urgența intervenției și de ce era nevoie de golire. Ni s-a spus că se intervenea cu scafandri și aceștia nu pot lucra la o adâncime mai mare de 30 de metri. Cu siguranță lucrurile au fost realizate neprofesionist. Nu s-a informat nici o autoritate locală, nici măcar Consiliul Județean sau Prefectura Prahova. În ziua de vineri, 28 noiembrie, ne-am trezit că presiunea la apă scade. Am sunat la Hidro Prahova, care ne-a transmis că are informații de la ESZ Prahova SA că nu este nimic grav, este doar o situație de scurtă durată. Am început să ne punem întrebări abia când am văzut că de vineri noapte localitățile învecinate au rămas fără apă. Noi am avut până sâmbătă dimineață, pentru că dispunem de un rezervor de aproximativ 5600 mc. Ulterior, am fost înștiințați că de fapt este vorba despre o criză gravă. Combinația dintre situația de la Barajul Paltinu, unde volumul era micșorat ca urmare a golirii, și ploile bogate, care au produs aluviuni, a dus la o turbiditate mare la stația de tratare, motiv pentru care filtrele nu au mai făcut față. În acel moment, s-a decis oprirea întregului sistem, pentru ca acesta să nu colapseze. Inițial, ni s-a spus că va dura 72 de ore ca să fie rezolvată situația. Deja era ciudat, pentru că de la “nu durează mult să rezolvăm” acum aflam că de fapt vom avea cel puțin trei zile fără apă, iar asta va afecta peste 100.000 de oameni din Prahova și Dâmbovița. Evident că, fiind puși în această situație groaznică, în care un serviciu de utilitate publică extrem de important nu mai funcționa deloc, cetățenii au devenit nemulțumiți și au început să sune la Primărie sau la primar. “Ce ne spuneți?” și “Ce soluții aveți?” erau întrebările de pe buzele tuturor. Ce să le spun oamenilor, când nici eu nu știam prea bine de ce se întâmplă și când se poate remedia, ba mai mult, mă aflam în aceeași situație ca și ei, adică nu aveam apă acasă. Noi ca primari aflam din presă, nu de la specialiști. Absolut penibil! Duminică am fost chemați la Prefectura Prahova, la ședința cu ministrul Mediului și reprezentanții Apelor Române, ESZ Prahova SA și Hidro Prahova SA. Nu mi-a trebuit mult timp ca să îmi dau seama că era o bătaie de joc. Se vorbea de intervenția de la Barajul Paltinu, o sursă vitală de apă pentru județ, de natură strategică aș putea spune, fără ca cineva să aibă și un plan de rezervă în caz că apare o situație neprevăzută, pe care deja o trăiam. Deci lucram în orb, dacă mă pot exprima așa. Spun încă o dată, mi se pare o lipsă completă de profesionalism.
– Din ce v-ați dat seama că cei care au intervenit nu aveau nici un plan de rezervă?
– Pentru că am întrebat direct. Am vrut să știu dacă situația în care ne aflam era cumva preconizată și ce soluții aveau pregătite pentru ea. Afară ploua în continuare și era clar că turbiditatea nu va dispare peste noapte, iar aluviunile cu resturi vegetale și mâl vor influența negativ funcționarea stației de tratare în continuare. Am întrebat, așadar, care este planul de rezervă. Ni s-a vorbit la modul general de existența unui bazin de apă curată, la Lunca Mare, dar care nu putea fi folosit pentru că exista o conductă spartă. Vă spun sincer, parcă eram în filmele cu proști. Vii și pui, vezi Doamne, o variantă de rezervă, care nu poate avea succes, pentru că exista o avarie. Bătaie de joc! În acest timp, oamenii nu puteau bea apă, nu puteau trage closetele, nu puteau spăla, nu puteau găti, nu se puteau igieniza pe ei și pe copiii lor. Am avut și o reacție mai dură la adresa dnei ministru, pentru că dacă Apele Române ne-ar fi informat cu luni în urmă că ar putea să apară o situație de criză am fi luat măsuri la nivelul Primăriei Băicoi, pentru un plan de rezervă. În timpul acestei ședințe, directorul adjunct de la Hidro Prahova mi-a spus să nu mă agit, pentru că mai devreme de 7-8 zile nu se va termina coșmarul, deși cei de la Apele Române și ESZ tot vorbeau de 72 de ore. Probabil că știa ce va urma, cunoscând procesul tehnologic și cum lucrează Direcția de Sănătate Publică. Din păcate, omul a avut dreptate. Am plecat de acolo convins că trebuie să fac ceva, pentru că în așa-zișii specialiști nu mă pot baza. Am avut ideea să leg cumva rețeaua publică de apă, pe care o alimentam din sursa Paltinu cu cea din sursa Măneciu, printr-un bypass, pe raza cartierului Țintea. Practic, am insistat ca Hidro Prahova să ne ofere o conductă, pentru a conecta cele două rețele. Așa am reușit să alimentăm o parte din oraș, chiar dacă volumul a fost clar insuficient, iar presiunea era mică, deoarece nu aveam și pompe să împingă apa la stația de la Canton. La Liliești abia a curs. Pentru cartierul Cotoiu am găsit altă soluție, respectiv să îl leg cu o conductă de cartierul Tufeni, unde aveam câteva puțuri proprii. Din păcate, pentru cam 40% din oraș nu exista nici un fel de soluții tehnice. Așa cum știți, ulterior au adus apă pompierii cu cisternele, a venit și din rezerva de stat, au fost mai mulți sponsori care au cumpărat, plus ce am făcut noi, ca administrație locală. O patrulă a Poliției Locale a distribuit apa la persoanele care nu aveau posibilitatea să care, în parcarea Primăriei am stabilit un punct principal de distribuție pentru cei de la case, iar eu personal, cu alți angajați, am mers la blocuri, pentru că exista o densitate mare a populației și erau mulți care nu puteau să urce bidoanele la etaj. Am ajutat, așadar, cum am putut, pentru că există peste 6.000 de locuințe în localitate, ceea ce necesita un efort uriaș. Cea mai mare problemă a fost cu apa menajeră, care să fie folosită la băi. Am avut sprijinul celor de la Hidro Prahova și de la ISU. Greu, însă, să rezolvi situația. Vă dați seama cât se consumă într-o singură zi, iar noi nu am avut parte de apă timp de două săptămâni.
– Ce ar putea face Primăria Băicoi în eventualitatea că mai apare încă o dată o astfel de situație, mai ales că se pare că nu se renunță la ideea golirii Barajului Paltinu?
– Da, este clar că acum, știind ce s-a întâmplat, încercăm să ajungem la niște soluții care să anticipeze o avarie de amploare. O primă măsură este ca, împreună cu Hidro Prahova, să mai construim al doilea rezervor al orașului, cu o capacitate de 5000 de metri cubi, care să-l suplimenteze pe cel existent – de aproximativ 5600 mc. În luna ianuarie 2026, voi prezenta un proiect la Ministerul Mediului, care gestionează rezervele de apă, pentru a ne sprijini să realizăm foraje care să creeze surse alternative. Avem o problemă, însă, pentru că orașul se află pe un masiv de sare, de la Valea Stelii până în zona parcului central, construit pe fonduri europene. Noi am mai încercat să forăm puțuri, dar stratul de sare nu ne permite să le exploatăm. Pânza freatică este la o adâncime destul de mare – de peste 130 metri.
– Intervenția de la Barajul Paltinu tot trebuie făcută și înțeleg că golirea se face pentru că scafandrii vor acționa. Nu există și alte variante?
– Da, într-adevăr, așa ni s-a spus, că golirea se face pentru că scafandrii nu pot coborâ mai mult de 30 de metri, pentru a lucra sub apă. Pe de altă parte, m-am uitat pe site-uri străine și am văzut instalații dotate cu brațe telescopice pentru intervenții la adâncimi de 50 – 60 de metri. De asemenea, am văzut că există și mini-submarine robotizate pentru același tip de lucrări. Nu s-au vrut astfel de investiții, iar acum suferim cu toții. Sper ca adevărații specialiști să ia în calcul și variante tehnice care nu ne lasă fără apă potabilă.
– Cum ați caracteriza tot ce s-a întâmplat?
– Concluzia mea: a fost un atentat la sănătatea oamenilor!
Ziarul de Ploiești