Grindina a lovit mai multe localități, dar Asociația producătorilor agricoli din Prahova e fericită că nu se mai trag rachete și că sistemul este nefuncțional.
Vineri noapte a fost COD ROȘU de grindină de medii și mari dimensiuni în mai multe localități prahovene.
S-au înregistrat astfel de fenomene, inclusiv sâmbătă, pe raza comunelor Ciorani, Drăgănești, Balta Doamnei, Sălciile, Gherghița, în partea de sud a județului.
Oamenii au postat mai multe imagini și clipuri cu grindina care le-a distrus grădinile și solariile.
A fost prăpăd chiar și pe autostrada A3 București – Ploiești, acolo unde piatra căzută din cer a spart parbrize.
În aceste condiții, Asociația Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice din Județul Prahova (APACPT – PH) se felicită pentru că cerut și obținut oprirea Sistemului Antigrindină în iulie 2024 și susține în continuare că rachetele cu iodură de argint alungau norii, deci din cauza lor nu mai cădeau precipitații.
Iată ce scrisoare publică a trimis:
„Din nou ploaia. Din nou viață. A fost o vreme când în pământul Prahovei nu mai curgea decât așteptarea. Cu ochii ridicați spre ceruri, fermierii nu mai cereau decât un lucru: ploaia – mama vieții, dar și dreptul de a o primi firesc, fără să o alunge nimeni.
Pe 26 iulie, anul trecut, s-a întâmplat ceva ce mulți nu mai îndrăzneau să spere. S-a oprit. S-a făcut liniște. Rachetele care brăzdau cerul pentru a-i stinge norii s-au oprit. Și, ca într-un vechi mit al dezlegării, ca și cum cineva ar fi ridicat o vrajă de pe lume, cerul a răspuns. În prima lună după oprire, au venit opt ploi. Opt binecuvântări. Opt semne.
În tradițiile antice, numărul opt este cifra infinitului întors către pământ, semnul regenerării, al începuturilor fără sfârșit.
Ca în epopeea lui Noe, după potopul îndurării, nu a apărut doar un curcubeu, ci o întreagă primăvară de viață reînnoită. Lanurile s-au ridicat într-un fel pe care nimeni nu-l mai văzuse. Spicele s-au rotunjit grele, păstăile de rapiță s-au umflat ca niște pocaluri pline.
Fermierii, oamenii legați de glie cu răbdarea secolelor, au început să se teamă nu de secetă, ci de abundență. Unde vor pune atâta rod? Cum vor aduna atât belșug? În loc de disperare, i-a cuprins uimirea. În loc de calcule, au apărut rugăciuni de mulțumire. Parcă însăși natura și-ar fi adus aminte că are un legământ cu oamenii.
Este incredibil cum, uneori, pentru ca lucrurile să se vindece, trebuie doar să ne oprim din a le controla. Când am încetat să mai suprimăm norii, când am refuzat să mai înfrângem cerul cu forța, natura a început să dăruiască. A fost ca o regăsire între două ființe rănite – omul și ploaia – care s-au privit din nou cu încredere.
În analele viitorului, poate cineva va scrie că anul în care s-au oprit rachetele antigrindină a fost anul în care Prahova și-a recăpătat cerul. Dar mai presus de toate, a fost anul în care speranța a căzut din nou din cer – sub formă de ploaie”.
Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale susține că, chiar dacă sistemul antigrindină ar fi funcționat, localitățile Gherghița, Balta Doamnei, Șirna, Cocorăștii Colț se aflau în afara razei de acoperire.
Ziarul de Ploiești