De ce naiba ai vrea sa ajungi ziarist astazi?

Am fost chemat, în Săptămâna Altfel, să prezint în fața elevilor unei școli din Ploiești ce înseamnă meseria de ziarist. Și am făcut-o cât de atipic se poate. La final, concluzia m-a bucurat. Copiii ăștia, pe care îi credem superficiali și tupeiști, pricep mult mai repede ca noi că trebuie să fie în primul rând pragmatici. Așa că niciunul nu vrea să fie jurnalist…. Eu așa sper!

Cred că acum vă mirați. De ce nu am insistat că meseria de ziarist e frumoasă? Pentru că, din propria mea experiență, partea frumoasă e umbrită de multe alte probleme.

Așa că am vrut să fiu cinstit cu niște puști de 13-14 ani și le-am prezentat totul, și părțile bune și părțile rele.

Mi-au pus multe întrebări, de cele mai multe ori pertinente și la obiect. Așa că dialogul dintre mine și ei a fost plăcut.

De exemplu, le-am spus cum gândesc mulți directori și patroni: presa înseamnă bani! O idee corectă, dar extrem de nocivă. Pentru că dacă te apuci să scrii doar pentru bani, vei face multe compromisuri.

De asemenea, i-am avertizat pe elevi să nu creadă tot ce citesc sau aud, pentru că, din păcate, mass-media nu mai este ce ar trebui să fie. S-au dus vremurile în care deontologia era pe primul plan. Acum e circ de dragul audienței sau al traficului.

Pe de altă parte, meseria de ziarist presupune riscuri. Nu de puține ori, eu însumi am fost înjurat sau amenințat.

Din păcate, a trebuit să le vorbesc elevilor și despre partea finaciară. Au ascultat cu atenție. Au înțeles că un ziarist muncește mult și nu câștigă pe măsura timpului pierdut. Criza financiară și picajul pieței de publicitate au afectat cumplit presa. Se închid ziare, televiziuni, site-uri, radiouri, se taie salariile și se trece pe drepturi de autor.

Până și mirajul de a apărea la TV, eventual pe un post de asistentă, nu le mai atrage pe puștoaicele de școală. Au înțeles ce fac fetele alea acolo și de ce sunt scoase în evidență. Vor altceva de la viață (partea asta m-a bucurat cel mai mult, sincer să vă spun).

Despre părțile bune ale meseriei, am pomenit doar două: faptul că nu te plictisești niciodată ca jurnalist și că vei cunoaște mulți oameni și multe povești de viață.

Așadar, după vreo 2 ore de discuții libere, concluzia a fost unanimă: copiii nu prea vor să se facă ziariști. Dar nu sunt sigur că i-am convins pe toți. Probabil, unii o vor lua pe această cale, așa cum am făcut și eu. Le urez succes și le spun doar atât: e mișto să fii jurnalist, dar greu!