‘Elsid a formulat contestație împotriva măsurii de aplicare a clauzei de forță majoră în anul 2012, înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. 31833/3/2012. Prin sentința civilă nr. 1443/11.02.2015 Tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată și a obligat Elsid la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Elsid, însă Curtea de Apel, prin decizia dată săptămâna trecută, a respins acest recurs, hotărârea devenind astfel definitivă’, se menționează într-un comunicat al Hidroelectrica, remis, luni, AGERPRES.
Elsid, trader de energie și producător de electrozi siderurgici, a contestat măsura administratorului judiciar Euro Insol de activare a clauzei de forță majoră în perioada 1 august 2012 — 1 decembrie 2012, clauză ce a avut ca efect diminuarea cantității de energie pe care Hidroelectrica a livrat-o Elsid în perioada menționată.
În 2012, Hidroelectrica s-a confruntat cu cea mai mare secetă din istoria companiei. În acel an, Dunărea a înregistrat cele mai mici debite din ultimii 150 de ani, iar Hidroelectrica a consemnat cea mai mică producție de energie realizată vreodată, de doar 11,8 TWh. La momentul respectiv, societatea avea semnate contracte de 20 de TWh și, pentru a-și onora aceste obligații contractuale, cumpăra de la producătorii termo la prețuri cuprinse între 260-300 lei/ MWh și din piața reglementată la 350-400 lei/ MWh și, ulterior, o vindea ‘băieților deștepți’ în pierdere, la prețuri cuprinse între 103-132 lei MWh.
‘Când nu a mai avut bani, după ce intrase într-un deficit de numerar de 783 de milioane de lei și pe o pierdere de 500 de milioane de lei, Hidroelectrica a activat forța majoră. Hidroelectrica nu s-a prevalat de o manieră arbitrară de această clauză contractuală și legală, Camera de Comerț și Industrie a României fiind instituția care a emis certificatul de forță majoră. Forța majoră este o clauza exoneratoare de obligații, fiind recunoscută în legislația tuturor țărilor democratice, indiferent de sistemul de drept. Dar nu și de băieții deștepți. Aceasta atitudine de frondă față de o companie ajunsă în incapacitate de plata arată mercantilismul și ferocitatea cu care tratau băieții deștepți Hidroelectrica. Efectul activării forței majore a fost reducerea în cheie matematică a cantităților de energie către toți cei 41 de parteneri contractuali. Dar Elsid, Electrocarbon, Energy Holding au contestat această măsură. Ce conta dacă Hidroelectrica murea. Ei să facă profit’, a declarat Remus Borza, reprezentantul administratorului judiciar.
La momentul deschiderii procedurii insolvenței, societățile Elsid și Electrocarbon Slatina, o altă companie deținută de Mihai Tufan și Mihai Anastasescu, aveau un preț contractual fix de 103 lei/ MWh, departe de a acoperi prețul de cost de 187 lei/MWh și mult mai mic față de prețul pieței, care oscila în jurul valorii de 220 lei/MWh. Cele două contracte încheiate de Hidroelectrica cu Elsid Titu și Electrocarbon Slatina au generat, în perioada 2006 — 31 mai 2012, o pierdere de 200 de milioane de lei.
Hidroelectrica se află pentru a doua oară în insolvență în ultimii trei ani, prima dată fiind în perioada iunie 2012 — iunie 2013. După deschiderea procedurii, administratorul judiciar Euro Insol a început negocierile cu toți traderii de energie în scopul alinierii prețului contractual (între 103 — 132 lei/MWh) la cel practicat pe piețele de energie electrică, unde energia era tranzacționată la prețuri duble față de cele din contracte (între 220 — 300 lei/MWh). Vânzarea de energie electrică la prețurile din contracte a generat pentru Hidroelectrica doar în perioada 2006-2012 o pierdere cumulată de aproximativ 4,875 miliarde de lei (aproximativ 1,1 miliarde de euro).