În astfel de momente, îi dau dreptate lui Pătraru care a sintetizat perfect situația: “E atât de multă gălăgie… Atâția oameni care nu au nimic de spus vorbesc acum… :((“.
Da, așa e, tot felul de tâmpiți despică firul în patru și li se pare că au spus totul. Numai că niciodată nu se poate spune totul după o asemenea nenorocire.
Pentru că durerea victimelor și a rudelor nu poate fi exprimată în vorbe. Pentru că indolența și hoția autorităților nu poate fi descrisă în suficiente cuvinte. Pentru că lăcomia unor patroni, care pun interesele lor deasupra siguranței oamenilor de la care iau bani, e imposibil de caracterizat. Pentru că șirul de greșeli care au dus la incendiu putea fi intuit și de un copil.
Așa că mai bine tăcem și reflectăm.
Da, “maestre” Cristoiu, e aberant să scrii “Cum vrea Rața mecanică de la Cotroceni să se dea Cocoș pe seama a 27 de morți și 180 de răniți”. O porcărie de text, care nu are legătura nici cu logica, nici cu bunul simț, cu nimic…
Da, oiere Becali, numai un prost ar putea să dea vina pe diavolii care ascultau muzică rock.
Da, Aurelian Pavelescu, președinte al inexistentului PNȚCD, nici dacă ai un singur neuron funcțional în creier nu poți spune că doliul național nu este justificat.
Mai sunt și alții. Dar mai bine tăcem…