Ce spun Parchetul General si DNA despre modificarile din Justitie

0 60

Ce spun Parchetul General si DNA despre modificarile din Justitie nu sună prea bine pentru urechile parlamentarilor puterii. Modificările aduse Codului penal au fost adoptate, marți, de plenul Senatului, în regim de urgență și fără dezbateri.

Senatorii au aprobat toate modificările la Codul penal propuse de raportul Comisiei speciale pentru Legile Justiţiei, condusă de Florin Iordache, inclusiv dezincriminarea parțială a abuzului în serviciu, infracțiunea pentru care Liviu Dragnea a fost condamnat în primă instanță, pe 21 iunie, la 3 ani și jumătate de închisoare cu executare.

S-au înregistrat 74 de voturi ”pentru”, 28 de voturi ”împotrivă” și 9 abțineri – senatorii UDMR.

  • Ce spune Parchetul General

La nivelul Ministerului Public a fost finalizată o analiză privind impactul  modificărilor legislative ale Codului penal care vizează infracțiunile de abuz în serviciu și de neglijență în serviciu,  din perspectiva încălcării obligației statului de a asigura, prin politica sa penală, o protecție efectivă a cetățeanului în fața faptelor de natură ilicită care îi aduc atingere drepturilor sau intereselor sale legitime

În ceea ce privește incriminarea propusă pentru abuzul în serviciu, analiza a evidențiat că textul final restrânge nepermis de mult domeniul de aplicabilitate al infracțiunii, fiind încălcate dispozițiile Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la data de 31 octombrie 2003. Totodată, forma propusă pentru modificarea articolului 297 din  Codul penal   (abuzul în serviciu) excede aspectelor analizate de Curtea Constituțională, care nu a pus în discuție limitarea sferei de aplicabilitate a infracțiunii.

Ca urmare a restrângerii  sferei subiectului activ al intracțiunii de abuz în serviciu, o categorie largă de funcționari va fi exceptată de la răspunderea penală în condițiile în care aceștia și-ar încălca atribuțiile reglementate în mod expres prin lege, consecința imediată fiind adoptarea unor soluții de clasare în cauzele aflate în cursul urmăririi penale și de achitare în cauzele în care s-a dispus trimiterea în judecată.  De asemenea, reducerea limitelor pedepselor va opera asupra reducerii termenului privind prescripția răspunderii penale, ceea ce va conduce la încetarea procesului penal în multe dosare. Totodată, restrângerea sferei beneficiarilor folosului material necuvenit doar la soț, părinți, frați și afini până la gradul II,  legalizează practic celelalte fapte de abuz în serviciu ale funcționarului public săvârșite cu scopul de a obține un folos material necuvenit pentru alte rude apropiate sau alte persoane.

Pentru a sublinia dimensiunea impactului pe care îl pot avea modificările aduse textului,  menționăm că, în perioada 2014-2017, la nivelul Ministerului Public,  au fost trimise în judecată 2099 persoane, prejudiciile cauzate prin faptele comise de către acestea fiind în sumă totală de 4.017.356.809   lei.

În ceea ce privește abrogarea infracțiunii de neglijență în serviciu, analiza a relevat că aceasta nu se justifică din perspectiva  dispozițiilor Curții Constituționale, lăsând în afara sferei incriminării  penale faptele ilicite săvârșite din culpă care aduc atingere drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. În perioada 2014-2017, au fost trimise în judecată, la nivelul Ministerului Public,  pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu 233 persoane, iar prejudiciul creat prin activitatea infracțională a fost în cuantum de 5.381.726 lei.

Ca urmare a analizei codurilor penale ale mai multor state membre ale Uniunii Europene, a rezultat că multe dintre acestea conțin incriminări generice ale faptei de abuz în serviciu și neglijență în serviciu. Statele care nu au în legislația lor penală astfel de incriminări, cu caracter generic, au în schimb o pluralitate de alte infracțiuni, care, în dreptul penal românesc ar fi calificate ca abuz în serviciu.

  • Ce spune Direcția Națională Anticorupție

Având în vedere propunerea formulată de Ministerul Justiției pentru modificarea art. 297 din Codul penal privind infracțiunea de abuz în serviciu, procurorii din cadrul DNA au realizat o evaluare a impactului pe care această modificare le va avea asupra investigațiilor penale, în situația în care va intra în vigoare.

Adoptarea propunerii formulate de Ministerul Justiției ar avea ca efect dezincriminarea unor categorii largi de fapte care sunt în prezent sancționate de legea penală și care aduc o atingere semnificativă valorilor sociale ocrotite de lege. Consecința ar fi aceea că procurorii vor fi obligați să închidă numeroase dosare ca urmare a intervenirii prescripției.

Astfel, infracțiunea de abuz în serviciu ar urma să fie definită ca „fapta funcționarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea unor dispoziții exprese dintr-o lege, ordonanță de urgență sau ordonanță de guvern, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv, un folos patrimonial și prin aceasta cauzează o pagubă, certă și efectivă, mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice, vătămare constatată în mod definitiv prin act al organului competent, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă”.

În prezent infracțiunea de abuz în serviciu este definite drept “fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos ( adică îndeplineşte prin încălcarea legii  – conf. Deciziei 405/2016 a CCR) şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.

Din analiza făcută la nivelul DNA au rezultat următoarele:

a) Impunerea condiției ca fapta să fie săvârșită în scopul obținerii unui folos de către funcționarul public sau de o persoană apropiată acestuia restrânge extrem de mult domeniul de aplicare a infracțiunii.

Spre exemplu, în cursul anului 2017, Direcția Națională Anticorupție a dispus trimiterea în judecată a unor inculpați pentru săvârșirea a 215 infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice. Din analiza preliminară a acestor cauze, realizată până în acest moment, nu a fost identificat niciun dosar în care autorul să fi urmărit obținerea unui folos personal, astfel încât includerea condiției suplimentare ar putea avea ca efect dispunerea de soluții de achitare în toate dosarele cu care a fost sesizată instanța pentru săvârșirea acestei infracțiuni, inclusiv în situațiile unde s-au dispus deja condamnări definitive. Similar, vor fi adoptate soluții de clasare în dosarele aflate pe rolul organelor de urmărire penală având ca obiect infracțiuni de abuz în serviciu.

Astfel, indiferent de gravitatea încălcării legii sau de cuantumul prejudiciului, faptele funcționarilor publici nu vor mai atrage răspunderea penală.

Spre exemplu, fapta funcționarului public care atribuie în mod nelegal unui prieten sau unui coleg de partid un contract de achiziție publică supraevaluat ori  dispune restituirea nelegală a unui imobil nu va mai fi incriminată, chiar dacă funcționarul acționează cu intenția de a încălca legea și chiar dacă aceste fapte pot produce consecințe de zeci sau sute de milioane de euro bugetului, așa cum există numeroase exemple în practica judiciară.

Considerăm că o asemenea modificare nu este oportună, având în vedere nevoia de a proteja în mod eficient valori sociale importante, precum integritatea patrimoniului public care poate fi afectat de actele funcționarilor publici cu încălcarea legii.

O modificare de asemenea importanță, care răstoarnă viziunea constantă a Codului penal cu privire la răspunderea funcționarilor publici și care nu corespunde vreunei observații a Curții Constituționale, ar trebui să fie rezultatul unei dezbateri ample în societate, în urma unei analize atente a tuturor consecințelor posibile.

b) Cerința ca prejudiciul să fi fost constatat în mod definitiv prin act al organului competent restrânge și mai mult sfera potențială de aplicare a infracțiunii și încalcă mai multe prevederi constituționale.

Prin introducerea unei asemenea condiții în conținutul infracțiunii se creează premisele ca efectuarea actului de justiție să poată fi împiedicată de către persoane din afara sistemului judiciar. Spre exemplu, dacă organul de urmărire penală este sesizat că un ministru a săvârșit o faptă de abuz în serviciu, trimiterea în judecată ar fi condiționată de existența unui act constatator al prejudiciului întocmit de un organ care se poate afla în subordinea sau sub influența acestui ministru.

Singurul organ competent să constate elemente de fapt care intră în conținutul unei infracțiuni este instanța de judecată. Numai judecătorul, analizând probele administrate și făcând aplicarea legii, poate stabili în mod definitiv dacă o anumită faptă a produs sau nu un prejudiciu, iar acest raționament nu poate fi condiționat de existența unui act administrativ anterior hotărârii judecătorești.

Prevederea este contrară dispozițiilor art. 124 alin. 3 din Constituție, care prevăd că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. Dacă legea sancționează o anumită fapta, decizia judecătorului nu poate depinde de manifestarea de voință a unui organ administrativ.

De asemenea, textul propus nu respectă cerințele constituționale de previzibilitate a legii, în condițiile în care nu indică organele care ar avea competența să constate existența prejudiciilor.

c) Reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiune va avea ca efect reducerea semnificativă a termenelor de prescripție a răspunderii penale, de la 8 ani la 5 ani.

În condițiile în care aceste fapte sunt în mod uzual descoperite la mult timp după săvârșirea lor, de obicei după schimbarea conducerii instituțiilor publice, iar probatoriul administrat pentru dovedirea infracțiunii de abuz în serviciu este deosebit de complex, vor exista numeroase situații în care tragerea la răspundere penală va fi împiedicată ca urmare a intervenirii prescripției, atât în cauze aflate în curs de urmărire penală, cât și pe rolul instanțelor, urmând să se înregistreze numeroase soluții de clasare și încetare a procesului penal.

Prezenta evaluare a fost transmisă la data de 2 iulie 2018 către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email NU va fi publicata.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.